Standarde

Scriind ultimul post ("Tunnel vision") mi-a venit in minte un subiect nu foarte dezbatut in lumea asta moderna si politically correct dar interesant pentru mine, si anume ce inseamna sa fii privilegiat.

Am facut de curand un test care se numea ceva gen "cat de privilegiat esti" si trebuia sa bifezi in dreptul unei afirmatii daca aceasta ti se potrivea. Afirmatiile erau de genul "nu am fost niciodata discriminat pentru rasa/religia mea", "nu am fost violata", "nu am fost batut de parinti", "sunt confortabil cu propria imagine". Scorul meu final a fost 70, in principal pentru ca a trebuit sa raspund negativ la afirmatiile legate de slujba (pentru ca nu sunt angajat) si la cateva legate de propria imagine (pentru ca automobile).

Ati putea spune ca e un singur test facut de o singura persoana, dar genul asta de gandire este foarte raspandit, cu diferente de context desigur. Practic esti considerat privilegiat daca ti se respecta cele mai rudimentare drepturi umane si genul asta de gandire mi se pare extrem de toxica.
Sa nu aveti impresia ca neg gravitatea unei fapte precum violul sau bataia, dar eu personal nu ma consider binecuvantat de zei pentru ca nu am avut parte de ele, ci consider tragic si anormal faptul ca asa ceva se intampla.

Revin putin la capitolul comunism, daca nu ai trait pe vremea aia, cei care au facut-o au tendinta de a-ti spune lucruri precum "voi din generatia asta ar trebui sa multumiti lui Dumnezeu pentru ce aveti, noi pe vremea lui Ceausescu trebuia sa mancam pamant de flori si sa facem focul din scandurile de la pat ca sa ne incalzim". Comparativ, este in avantajul nostru ca mancam hamburgeri si bem Coca Cola in loc de bauturile derivate din cauciuc ale vremii si avem calorifere si centrale termice dar tu, cel care citesti acum, te simti un om binecuvantat pentru faptul ca bei Coca Cola si ai calorifer in casa? Mie mi se pare complet nepotrivit ca in calitate de om modern, intr-o societate moderna, sa adopti un mod de gandire ascetic, sa zici mersi pentru putinul pe care il ai, pentru ca daca te gandesti ca esti norocos ca ai o casa si ai ce sa mananci, e posibil sa nu treci de nivelul ala. Lipsa de perspectiva, lipsa unor asteptari, unor standarde de viata decente  este una dintre chestiile care ne baga pe noi ca natie in pamant. Ni se da putin si zicem mersi.

Cam acelasi lucru se intampla si cu copiii din Africa. Copiii din Africa nu sunt privilegiati. Copiii din Africa mor de foame si sunt inrolati in trupe de gherila la 7 ani unde sunt invatati sa foloseasca arme automate si sa-si canibalizeze inamicii, asta daca nu sunt omorati de malarie sau sida intre timp. Intr-adevar, infinit de tragic. Dar cand stateai in parc pe o banca si te uitai spre cer, te-ai gandit vreodata, "Doamne, iti multumesc ca nu trebuie sa particip la lupte de gherila dezbracat si drogat si sa beau sangele copiilor nevinovati"? (pentru detalii click ) Eu cred ca nu, pentru ca nu e normal ca asa ceva sa se intampla, este primitiv si barbar. Dar standardele de viata nu sunt un domeniu de tip alb-negru, daca nu faci parte dintr-o societate barbara nu inseamna automat ca experimentezi apogeul civilizatiei umane. Exista loc de mai bine. Deci nu, copiii din Africa nu sunt un termen de comparatie.

La exemplul acesta am sa incerc sa ma distantez de standardele de viata in general si sa ma refer la ceva mai specific. Cateodata parintii au tendinta de a spune "tu sa zici mersi ca te-am crescut!". E foarte normal si recomandat sa-ti iubesti familia si sa apreciezi eventualele sacrificii pe care aceasta le-a facut pentru tine, dar sa fii recunoscator ca ai fost crescut? As opposed to what? E normal sa fii recunoscator pentru faptul ca nu ai fost aruncat in canal la nastere? Nu e normal ca parintele , o data ce te-a creat practic fara voia ta, sa-si asume responsabilitatea asupra ta si sa te creasca? E oarecum asemanator cu a-i face unui om un serviciu fara ca el sa-ti ceara si apoi sa proclami ca iti este dator, dar asta deviaza putin de la subiect.

Ce vreau sa zic e ca "se poate si mai rau" ar trebui lasat in favoarea lui "se poate si mai bine".E  aiurea sa consideri ca putin e suficient pentru ca nu e, mai mult e mai bine si doar pentru ca altii nu au parte de ceva, nu inseamna ca e destul sa ai parte de prea putin din acel ceva. Din nou, nu vreau sa fiu eu predicatorul care le vorbeste enoriasilor despre salvarea sufletului, dar cred ca daca in mintea noastra s-ar inradacina ideea ca se poate mai mult si ca putin nu e ok si, ca atare, sa si incercam sa atingem aceste standarde, poate nu ne-am mai plange ca tara e frumoasa dar oamenii sunt naspa si ca politicienii sunt nustiucum si ca in Germania e mai bine. Zic si eu. Parintele Mediocritate, signing off.