luni, 8 septembrie 2014

Ce-am mai citit : A Clockwork Orange

Bineinteles, spoilere.


"A Clockwork Orange" (sau Portocala Mecanica pe meleagurile noastre) de Anthony Burgess este o carte a carei adaptare cinematografica este mult mai cunoscuta decat ea insasi. Cand a aparut in 1971, Clockwork Orange-ul lui Stanley Kubrik era ceva super socant si violent si avea 3 scene separate cu nuditate in primele 25 de minute. Bineinteles, acum ca violenta si sexul sunt relativ comune in filme, un spectator din anul 2014 nu ar gasi Clockwork Orange asa de ingrozitor si ar fi poate mai socat de decorurile foarte, foarte ciudate.

Ca sa trec peste comparatia intre carte si film. sunt de parere ca A Clockwork Orange cartea este mai buna decat A Clockwork Orange filmul din mai multe motive. Cartea isi permite sa foloseasca jargonul imaginar nadsat mult mai liberal si cu mult mai multi termeni si contrastul dintre vorbitorii de nadsat si cei care vorbesc engleza normala e mult mai evident si mai puternic. Cartea isi permite sa introduca cateva scene chiar urate care nu ar fi putut fi introduse sub nicio forma in film si gasesc ca asta contribuie destul de mult la tema generala cu violenta. Deasemenea, cartea are un alt sfarsit si niste diferente in cadrul povestii care mi-au placut.

Acum ca am terminat cu filmul, ma voi concentra pe carte. Mi-a placut, am citit-o repede si cu interes, mi s-a parut bine scrisa dar nu inteleg care e ideea.

Ce se intampla, SPOILERE  DE AICI Alex e un adolescent de 15 ani care se bate constant, violeaza femei, fura si bea lapte cu droguri. Alex si prietenii lui viziteaza casa unui scriitor, il agreseaza pe acesta si ii violeaza nevasta. La un moment dat Alex omoara pe cineva si este trimis la inchisoare unde mai omoara pe cineva din greseala, asa ca conducerea inchisorii decide sa incerce o metoda experimentala de spalare a creierului pe el. Metoda merge si acum lui Alex i se face rau de fiecare data cand vede sau se gandeste la violenta sau cand asculta muzica. Alex este batut de unul dintre vechii lui prieteni, ajuns politist, si se refugiaza la scriitorul pe care il batuse inainte, fara ca acesta sa stie cine e. Prietenii scriitorului vor sa il foloseasca pe Alex ca o unealta impotriva guvernului si incearca sa-i aranjeze sinuciderea. Alex este inchis intr-un apartament unde se auzea muzica si se arunca pe geam. Alex supravietuieste si devine din nou violent dintr-un motiv oarecare. La sfarsit, Alex se intalneste cu un alt vechi prieten de-al lui, acum casatorit si maturizat, asa ca decide ca ar trebui sa renunte la vechile lui cai si sa devina familist. PANA AICI .

Ce nu inteleg este ce anume incearca Anthony Burgess sa transmita si avand in vedere calitatea scriiturii vreau sa cred ca raspunsul nu este "nimic". Burgess exploreaza anumite idei interesante dar nu prea trage vreo concluzie din ele sau nu da suficient de gandit cititorului. Faptul ca Alex e o persoana asa groaznica la o varsta asa frageda ar putea sa reprezinte corputia aproape totala a societatii, unde pana si tinerii sunt malefici, dar Alex devine un soi de martir pe parcurs si crimele lui sunt puse deoparte. Faptul ca guvernul ii spala lui Alex creierul ar putea fi un motiv distopic gen 1984 dar practic guvernul are in vedere buna starea societatii cand ia criminalilor liberul arbitru. Baietii care lupta impotriva guvernului si incearca sa-l faca pe Alex sa se sinucida ar simboliza rautatea din intentiile bune si interesele personale, dar practic motivele lor sunt valide. La un moment dat apare o dilema interesanta, anume daca omul care face rau din proprie vointa este superior omului care face bine din lipsa de liber arbitru, dar nu prea e dezvoltata deloc.

Nu prea exista contrast pe parcursul cartii si asta se vede la finalul care vine foarte brusc si este foarte sec. Alex gaseste pe cineva, realizeaza niste chestii si se schimba complet. Ti se da impresia ca tot ce s-a intamplat in carte e neimportant, si asta nu intr-un mod interesant ca de exemplu in The Usual Suspects.

Si totusi mi-a placut. Cum am zis, cartea e scrisa bine. Folosirea unui jargon imaginar, desi nu inovatoare, mi s-a parut foarte potrivita pentru atmosfera cartii. Echilibrul intre actiune si descriere e foarte bun si fiecare scena importanta are un impact emotional suficient de puternic (zic suficient pentru ca exista impacturi emotionale prea puternice, de exemplu in 1984, uneori imi e greu sa ma si gandesc la cartea aia). cat sa te tina in priza si sa te faca sa te implici.

Zic ca daca va trece prin maini sa o incercati, poate veti intelege altceva fata de mine.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu