Ce-am mai citit : A Clockwork Orange

Bineinteles, spoilere.

"A Clockwork Orange" (sau Portocala Mecanica pe meleagurile noastre) de Anthony Burgess este o carte a carei adaptare cinematografica este mult mai cunoscuta decat ea insasi. Cand a aparut in 1971, Clockwork Orange-ul lui Stanley Kubrik era ceva super socant si violent si avea 3 scene separate cu nuditate in primele 25 de minute. Bineinteles, acum ca violenta si sexul sunt relativ comune in filme, un spectator din anul 2014 nu ar gasi Clockwork Orange asa de ingrozitor si ar fi poate mai socat de decorurile foarte, foarte ciudate.

Ca sa trec peste comparatia intre carte si film. sunt de parere ca A Clockwork Orange cartea este mai buna decat A Clockwork Orange filmul din mai multe motive. Cartea isi permite sa foloseasca jargonul imaginar nadsat mult mai liberal si cu mult mai multi termeni si contrastul dintre vorbitorii de nadsat si cei care vorbesc engleza normala e mult mai evident si mai puternic. Cartea isi permite sa introduca cateva scene chiar urate care nu ar fi putut fi introduse sub nicio forma in film si gasesc ca asta contribuie destul de mult la tema generala cu violenta. Deasemenea, cartea are un alt sfarsit si niste diferente in cadrul povestii care mi-au placut.

Acum ca am terminat cu filmul, ma voi concentra pe carte. Mi-a placut, am citit-o repede si cu interes, mi s-a parut bine scrisa dar nu inteleg care e ideea.

Ce se intampla, SPOILERE  DE AICI Alex e un adolescent de 15 ani care se bate constant, violeaza femei, fura si bea lapte cu droguri. Alex si prietenii lui viziteaza casa unui scriitor, il agreseaza pe acesta si ii violeaza nevasta. La un moment dat Alex omoara pe cineva si este trimis la inchisoare unde mai omoara pe cineva din greseala, asa ca conducerea inchisorii decide sa incerce o metoda experimentala de spalare a creierului pe el. Metoda merge si acum lui Alex i se face rau de fiecare data cand vede sau se gandeste la violenta sau cand asculta muzica. Alex este batut de unul dintre vechii lui prieteni, ajuns politist, si se refugiaza la scriitorul pe care il batuse inainte, fara ca acesta sa stie cine e. Prietenii scriitorului vor sa il foloseasca pe Alex ca o unealta impotriva guvernului si incearca sa-i aranjeze sinuciderea. Alex este inchis intr-un apartament unde se auzea muzica si se arunca pe geam. Alex supravietuieste si devine din nou violent dintr-un motiv oarecare. La sfarsit, Alex se intalneste cu un alt vechi prieten de-al lui, acum casatorit si maturizat, asa ca decide ca ar trebui sa renunte la vechile lui cai si sa devina familist. PANA AICI .

Ce nu inteleg este ce anume incearca Anthony Burgess sa transmita si avand in vedere calitatea scriiturii vreau sa cred ca raspunsul nu este "nimic". Burgess exploreaza anumite idei interesante dar nu prea trage vreo concluzie din ele sau nu da suficient de gandit cititorului. Faptul ca Alex e o persoana asa groaznica la o varsta asa frageda ar putea sa reprezinte corputia aproape totala a societatii, unde pana si tinerii sunt malefici, dar Alex devine un soi de martir pe parcurs si crimele lui sunt puse deoparte. Faptul ca guvernul ii spala lui Alex creierul ar putea fi un motiv distopic gen 1984 dar practic guvernul are in vedere buna starea societatii cand ia criminalilor liberul arbitru. Baietii care lupta impotriva guvernului si incearca sa-l faca pe Alex sa se sinucida ar simboliza rautatea din intentiile bune si interesele personale, dar practic motivele lor sunt valide. La un moment dat apare o dilema interesanta, anume daca omul care face rau din proprie vointa este superior omului care face bine din lipsa de liber arbitru, dar nu prea e dezvoltata deloc.

Nu prea exista contrast pe parcursul cartii si asta se vede la finalul care vine foarte brusc si este foarte sec. Alex gaseste pe cineva, realizeaza niste chestii si se schimba complet. Ti se da impresia ca tot ce s-a intamplat in carte e neimportant, si asta nu intr-un mod interesant ca de exemplu in The Usual Suspects.

Si totusi mi-a placut. Cum am zis, cartea e scrisa bine. Folosirea unui jargon imaginar, desi nu inovatoare, mi s-a parut foarte potrivita pentru atmosfera cartii. Echilibrul intre actiune si descriere e foarte bun si fiecare scena importanta are un impact emotional suficient de puternic (zic suficient pentru ca exista impacturi emotionale prea puternice, de exemplu in 1984, uneori imi e greu sa ma si gandesc la cartea aia). cat sa te tina in priza si sa te faca sa te implici.

Zic ca daca va trece prin maini sa o incercati, poate veti intelege altceva fata de mine.

Mediocre Reviews : Sin City 2, Guardians of the Galaxy, Transformers

Am fost si eu la niste filme si m-am gandit sa dau putin din taste. Contine spoilere dar avand in vedere filmele, nu e mare tragedie.

Transformers : Age of Extinction  este a saptesprezecea iteratie a seriei de filme neo-noir cu inspiratie existentiala Transformers. Inca din primele minute, Age of Extinction se identifica drept un film eminamente tridimensional. Poate ambiguitatea acestui termen ar putea provoca confuzie in randul eruditilor mei cititori.Exista o serie de factori care determina utilizarea acestei nomenclaturi. In primul rand  avem firul narativ. Regizorul Michael Bay construieste o alegorie pe subiectul artistului neinteles prin intermediul unor roboti umanoizi. Modul in care acestia sunt vanati de oameni dupa ce contribuie la stoparea eradicarii sistematice a rasei umane este reprezentativ pentru batjocura pe care o primeste in perioada contemporana clasa intelectuala.  Multe din scene, desi aparent absurde si puerile, isi vadesc adevarata semnificatie celui care are ochi sa vada mai presus de aparente. Sectiunea din film in care transformerii gasesc dinozauri roboti si ii folosesc pe post de mijloace de transport reprezinta intoarcerea la origini, la starea de non-fiinta. Acest motiv al primordialitatii este folosit si in confruntarea finala, in care Optimus se lupta cu un personaj negativ relativ necunoscut canon-ului Transformers care prezinta un nivel de unidimensionalitate la fel de scazut ca si celelalte personaje complet neunidimensionale. Adevaratul personaj negativ, Megatron, scapa, metaforizand astfel un nou inceput al existentei.
Daca mi se permite sa revin succint la lipsa completa si absoluta de unidimensionalitate a personajelor, Michael Bay reuseste sa ascunda acest fapt in spatele unor laitmotive personalizate. Avem tatal nerezonabil, politistul nerezonabil, generalul nerezonabil, presedintele nerezonabil, liderul corporatist nerezonabil, vanatorul de recompense nerezonabil si prietenul sec. Adevaratele semnificatii filosofice ale acestor personaje le voi lasa eruditilor mei cititori catre deslusire.
Din punct de vedere vizual, Michael Bay opteaza pentru un stil mai subtil fata de ultimele saisprezece iteratii, reducand semnificativ numar de explozii pe minut la 267.
La capitolul concluzii s-ar putea elabora la infinit asupra influentei pe care aceasta capodopera o va avea multe generatii de acum pentru cinematografie. Eu insa ma voi rezuma la a afirma ca Transformers : Age of Extinction este un succes rasunator, un exemplu fin de cinematografie si o aditie necesara oricarui colectionar de filme bune.
Not.

Guardians of the Galaxy este doar unul din cele 14 filme cu super eroi aparute in ultimii 4 ani si printre punctele comune pe care GotG le are cu acestea putem mentiona absolut totul. Dinte aceste 14 filme, gasesc ca GotG seamana cel mai mult cu Avengers. Povestea ar trebui teoretic sa fie foarte epica dar e rezumata in mod foarte penibil in doua ore Personajele ar trebui teoretic sa fie foarte badass dar urmeaza aceleasi stereotipuri : Star Lord si Iron Man sunt bajetii caterincosi, Groot si Hulk sunt chestiile mari si puternice, Drax si Thor sunt strainii care nu prea inteleg ce se petrece, Gamora si Black Widow sunt tipele cu tate mari si Ronan si Loki sunt personajele negative neconvingatoare cu bete lungi. Ce salveaza acest film este pe alocuri umorul, care nu se integreaza in film la fel de oribil ca in Avengers si vine cu niste poante destul de haioase.
Desi e amuzant, Guardians of the Galaxy nu reuseste sa treaca de statutul de film de exploatare a succesului pe care l-a avut Dark Knight si desi e posibil sa ma fi zis asta, am sa o zic din nou. Practic, Dark Knight a fost primul film modern cu super-eroi care a avut un succes foarte mare atat ca incasari cat si ca reviewuri. Dupa aparitia lui, a inceput sa curga cu filme de rahat cu super eroi la care oamenii s-au dus, stiind ca de la DK incoace, filmele cu super eroi sunt mature si edgy. Diferenta este ca Dark Knight ar fi fost un film bun chiar daca nu ar fi fost un film cu Batman. Guardians of the Galaxy in schimb, daca nu ar fi fost un film Marvel si sa zicem ar fi avut un alt setting ar fi fost complet ignorat si n-ar mai fi fost generatorul de hype care este acum.

Sin City : A Dame to Kill For, ca si primul Sin City, are o calitate ciudata care il face foarte interesant de analizat si discutat. Practic, se pot aduce argumente pentru care filmul este foarte bun sau pentru care filmul este foarte prost si toate ar fi la fel de solide si valide si de aici pot porni tot felul de discutii filosofice despre ce ar trebui sa fie un film si ce face un film sa fie bun. Plotul din Sin City este foarte previzibil si toate firele narative au ca personaje principale niste anti-eroi de o moralitate foarte dubioasa si niste antagonisti foarte antipatici. Un lucru care imi place la ce se intampla in Sin City si care, surprinzator, se intampla foarte rar in filmele moderne, este stilul foarte direct al povestilor. Nimeni nu are dileme morale, scenele nasoale sunt prezentate cat se poate de necenzurat, intriga e de obicei razbunarea, la sfarsit personajele negative mor in moduri foarte satisfacatoare pentru justitiarul din tine si doamne ajuta, nu se foloseste cliseul ala de rahat cu neintelegerea. Cum am zis, personajele sunt oarecum unidimensionale dar actingul este destul de bun. In A Dame to Kill For actorii mi s-au parut ceva mai slabuti decat in primul, Josh Brolin mi se pare foarte sec, dupa Eva Green nu mor si noul Manute n-a fost asa de badass ca cel interpretat de Michael Clarke Duncan.
Ce are Sin City special este estetica si este practic un film de efecte. Diferenta dintre Sin City si un gunoi ca Age of Extinction este ca Sin City foloseste efectele ca sa creeze ceva special si original  si care se potriveste cu tonalitatea filmului. S-ar putea spune ca monocromul se potriveste cu stilul direct de care vorbeam mai sus si cu contrastul foarte mare dintre protagonisti si antagonisti iar culorile sunt folosite atunci cand exista emotii foarte puternice dar s-ar putea sa fie o analiza prea amanuntita si sa nu fie cazul de asa ceva.
Anyway, fata de primul, A Dame to Kill For e putin mai slab dar e inca enjoyable si stilul se pastreaza intact.

"Curve"

Acest articol contine cuvinte obscene, discutii despre sex si religie. Daca sunteti deranjat de asta, va invit sa va scoateti batul din cur.

Citeam bunaoara (adica azi) un articol pe reddit, al carui titlu era cam asa : "Teen girl sends topless pic to boyfriend. Classmates see it, bully her. School finds out about it, suspends her. Parents find out about it, ground her for a summer. Girl kills self. Media blames dangers of "sexting," not vicious shaming from classmates, school, and parents".

Bun, mai cititi asta inca o data, sa puteti digera toata treaba. O fata de vreo 14 ani i-a trimis prietenului o poza cu ea cu sanii goi. Pentru asta, pe parcursul unui an de zile, colegii au facut misto de ea, scoala a suspendat-o si parintii au tinut-o toata vara in casa fara telefon si internet. Dupa toata treaba asta, fata s-a sinucis.

Voi evita sa aduc in disctuie reactia mediei americane pentru ca media americana este cancerul civilizatiei si nu merita atentie. Eu unul detest feminismul deoarece mi se pare echivalent cu gay pride-ul sau cu mandria ca apartii unei anume rase. La fel cum nu poti sa fii mandru ca esti alb si heterosexual pentru ca ai fi considerat nazist, nu poti sa fii mandru ca esti barbat pentru ca asta inseamna automat ca esti un sot abuziv si betiv care se uita toata ziua la fotbal.

Nu pot insa sa nu remarc reactia inapoiata, aproape barbara, fanatica pe care o au oamenii la sexualitatea feminina.

Bai deci fata aia a fost abandonata de prieteni, autoritati si familie pentru ca ŞI-A ARĂTAT ŢĂŢELE. Voi realizati cum e asta? A fost facuta public de rusine si abandonata pentru ca i-a aratat prietenului o parte a corpului ei intr-o poza. Poate vi se pare absurd si izolat cand o zic asa, dar ganditi-va la viata de zi cu zi. Cum e o tipa cu decolteu adanc? Indecenta. Cum e o tipa care isi pune poze sexoase pe Facebook? Curva, obsedata de atentie. Cum e o tipa careia ii place sexul? Curva. Cum e o tipa care face sex cu mai multi barbati fara sa fie intr-o relatie? Curva. Bun, acum aplicati toate aceste caracteristici unui barbat (ma rog, fara decolteu). Va rezulta tertipului barbatului viril si potent, cu coaiele vesnic pline, de prieteni respectat, de dujmani invidiat. Observati discrepanta.

Invoc din nou postul cu discriminarea. Daca un ceva oarecare se aplica unei categorii de oameni, atunci acel ceva ar trebui sa se aplice tuturor categoriilor. In cazul de fata ma intreb totusi, de ce s-ar aplica un ceva oarecare in the first place?

Care e problema cu sexul? De ce e un tabu? Anumite versiuni are piramidei lui Maslow pun reproducerea pe aceeasi scala de importanta ca si hranitul si respiratul. E adevarat ca nu este vital supravietuirii individuale, dar face totusi parte din instinctele primare. Pe langa asta este placut, sanatos si, mai nou, sigur. Nu cred ca e nevoie sa enumar beneficiile sexului, e internetul plin de ele.

Si totusi, ceva nu se leaga. E rusinos sa vorbesti despre sex. Nu poti fi vazut facand gesturi cu tenta sexuala. Nu poti fi vazut facand sex. Daca faci sex intr-un loc unde poti fi vazut, esti pasibil de repercursiuni penale. Majoritatea covarsitoare a cuvintelor considerate "obscene" au legatura cu sexul sau cu organele genitale (celelalte au legatura cu excretia pentru ca omul nu vrea sa isi recunoassca statutul de animal care fute si se caca ca orice alt animal).

Eu ca de obicei sunt super productiv si util societatii vorbind despre probleme care nu se pot rezolva, dar cand nu pot rezolva o problema imi place macar sa-i gasesc originea, cauza.

Aversiunea pentru sex si sexualitate nu face parte din instinctele primare ale omului si, surprinzator, frica asta de sex nu a existat dintotdeauna si nu s-a manifestat in toate zonele lumii. Inainte ca lumea sa se "civilizeze", sexul era o chestie divina, unele civilizatii il considerau o arta, existau sarbatori inchinate lui si cand te gandesti ca este singura metoda prin care se poate creea viata, iti poti da seama de ce era asa. Mai tarziu au inceput sa apara ideea cum ca sexul nu e ok in afara casatoriei in unele societati, cum ar fi romanii si evreii, desi sexul continua sa nu fie ceva rusinos. In alte zone ale lumii, de exemplu India, Japonia, America si civilizatiile de la sud de Sahara, sexul continua sa aiba un loc important in societate, asta desigur pana cand au venit bunele puteri coloniale europene si le-au aratat barbarilor cum sta treaba cu pula si pizda de fapt.

Revenind putin, dupa ce Imperiul Roman a cazul in cur, a urmat foarte posibil singura perioada din istorie cand umanitatea a regresat, si anume Evul Mediu. In Europa, Evul Mediu a fost o perioada condusa de buna si miloasa Biserica, care amintea oamenilor cum Iisus ne zicea cat de putin valoreaza cele lumesti in timp ce construia catedrala de 144.5 metri inaltime din Koln, le arata ereticilor adevarata cale a Domnului arzandu-i pe rug, ii convingea pe necredinciosi de existenta Lui rupandu-le membrele si veneau cu metode foarte eficiente de depistare a vrajitoarelor : bagi vrajitoarea in apa, daca se ineaca nu e vrajitoare, daca nu se inceaca e vrajitoare si o arzi pe rug. Tot pe vremea aia a ajuns civilizatia europeana, manata de buna Biserica, la concluzia ca femeile sunt diavolul. Zicea pe atunci buna Biserica (si partial inca zice) ca sexul este ceva inerent pacatos si ca castitatea este o virtute, ca trebuie sa nu existe mai mult contact fizic intre soti decat e nevoie si ca sexul nu trebuie privit ca fiind ceva placut. Tot cam pe atunci a aparut o regula de un misoginism absurd care, in mod halucinant, se aplica si in zilele noastre, si anume ca femeile nu au voie sa intre in biserica cand sunt la ciclu.

Acum fictionalul cititor Ionel va zice "Oh tu, Capitane Mediocritate, satanist nemernic si necredincios, astea sunt vremuri de mult apuse, nu se mai face asa ceva!". Da, asa e, acum exista niste drepturi fundamentale ale omului. Dar femeia tot curva e daca se imbraca cumva. E tot rusinos sa mentionezi concepte precum "masturbare", "felatie", astea deja sunt vulgaritati injositoare. Chiar daca zici ca nu esti homofob, tot ti se face scarba cand vezi doi barbati sarutandu-se pe strada. Inainte nu era cazul de asa ceva. Ne ghidam orbeste dupa norme morale obtuze aparute in vremuri imgrozitoare cu sute de ani in urma si nu ne gandim ca poate ar fi cazul sa le abolim impreuna cu celelte atrocitati comise de exact aceeasi oameni care au venit cu normele astea.

Dar tipic noua oamenilor, nu ne gandim niciodata de ce. De ce ne cacam atat pe noi pentru niste chestii complet naturale. De ce a trebuit societatea sa aduca o fata la sinucidere pentru ca si-a expus tatele.

Standarde

Scriind ultimul post ("Tunnel vision") mi-a venit in minte un subiect nu foarte dezbatut in lumea asta moderna si politically correct dar interesant pentru mine, si anume ce inseamna sa fii privilegiat.

Am facut de curand un test care se numea ceva gen "cat de privilegiat esti" si trebuia sa bifezi in dreptul unei afirmatii daca aceasta ti se potrivea. Afirmatiile erau de genul "nu am fost niciodata discriminat pentru rasa/religia mea", "nu am fost violata", "nu am fost batut de parinti", "sunt confortabil cu propria imagine". Scorul meu final a fost 70, in principal pentru ca a trebuit sa raspund negativ la afirmatiile legate de slujba (pentru ca nu sunt angajat) si la cateva legate de propria imagine (pentru ca automobile).

Ati putea spune ca e un singur test facut de o singura persoana, dar genul asta de gandire este foarte raspandit, cu diferente de context desigur. Practic esti considerat privilegiat daca ti se respecta cele mai rudimentare drepturi umane si genul asta de gandire mi se pare extrem de toxica.
Sa nu aveti impresia ca neg gravitatea unei fapte precum violul sau bataia, dar eu personal nu ma consider binecuvantat de zei pentru ca nu am avut parte de ele, ci consider tragic si anormal faptul ca asa ceva se intampla.

Revin putin la capitolul comunism, daca nu ai trait pe vremea aia, cei care au facut-o au tendinta de a-ti spune lucruri precum "voi din generatia asta ar trebui sa multumiti lui Dumnezeu pentru ce aveti, noi pe vremea lui Ceausescu trebuia sa mancam pamant de flori si sa facem focul din scandurile de la pat ca sa ne incalzim". Comparativ, este in avantajul nostru ca mancam hamburgeri si bem Coca Cola in loc de bauturile derivate din cauciuc ale vremii si avem calorifere si centrale termice dar tu, cel care citesti acum, te simti un om binecuvantat pentru faptul ca bei Coca Cola si ai calorifer in casa? Mie mi se pare complet nepotrivit ca in calitate de om modern, intr-o societate moderna, sa adopti un mod de gandire ascetic, sa zici mersi pentru putinul pe care il ai, pentru ca daca te gandesti ca esti norocos ca ai o casa si ai ce sa mananci, e posibil sa nu treci de nivelul ala. Lipsa de perspectiva, lipsa unor asteptari, unor standarde de viata decente  este una dintre chestiile care ne baga pe noi ca natie in pamant. Ni se da putin si zicem mersi.

Cam acelasi lucru se intampla si cu copiii din Africa. Copiii din Africa nu sunt privilegiati. Copiii din Africa mor de foame si sunt inrolati in trupe de gherila la 7 ani unde sunt invatati sa foloseasca arme automate si sa-si canibalizeze inamicii, asta daca nu sunt omorati de malarie sau sida intre timp. Intr-adevar, infinit de tragic. Dar cand stateai in parc pe o banca si te uitai spre cer, te-ai gandit vreodata, "Doamne, iti multumesc ca nu trebuie sa particip la lupte de gherila dezbracat si drogat si sa beau sangele copiilor nevinovati"? (pentru detalii click ) Eu cred ca nu, pentru ca nu e normal ca asa ceva sa se intampla, este primitiv si barbar. Dar standardele de viata nu sunt un domeniu de tip alb-negru, daca nu faci parte dintr-o societate barbara nu inseamna automat ca experimentezi apogeul civilizatiei umane. Exista loc de mai bine. Deci nu, copiii din Africa nu sunt un termen de comparatie.

La exemplul acesta am sa incerc sa ma distantez de standardele de viata in general si sa ma refer la ceva mai specific. Cateodata parintii au tendinta de a spune "tu sa zici mersi ca te-am crescut!". E foarte normal si recomandat sa-ti iubesti familia si sa apreciezi eventualele sacrificii pe care aceasta le-a facut pentru tine, dar sa fii recunoscator ca ai fost crescut? As opposed to what? E normal sa fii recunoscator pentru faptul ca nu ai fost aruncat in canal la nastere? Nu e normal ca parintele , o data ce te-a creat practic fara voia ta, sa-si asume responsabilitatea asupra ta si sa te creasca? E oarecum asemanator cu a-i face unui om un serviciu fara ca el sa-ti ceara si apoi sa proclami ca iti este dator, dar asta deviaza putin de la subiect.

Ce vreau sa zic e ca "se poate si mai rau" ar trebui lasat in favoarea lui "se poate si mai bine".E  aiurea sa consideri ca putin e suficient pentru ca nu e, mai mult e mai bine si doar pentru ca altii nu au parte de ceva, nu inseamna ca e destul sa ai parte de prea putin din acel ceva. Din nou, nu vreau sa fiu eu predicatorul care le vorbeste enoriasilor despre salvarea sufletului, dar cred ca daca in mintea noastra s-ar inradacina ideea ca se poate mai mult si ca putin nu e ok si, ca atare, sa si incercam sa atingem aceste standarde, poate nu ne-am mai plange ca tara e frumoasa dar oamenii sunt naspa si ca politicienii sunt nustiucum si ca in Germania e mai bine. Zic si eu. Parintele Mediocritate, signing off.

Tunnel vision

Spre profunda dezamagire a celor doi oameni care citeau primele propozitii ale posturilor mele, nu am mai scris in utimul timp deoarece a trebuit sa meditez asupra futilitatii demersurilor mele de a schimba omenirea si pentru ca nu am avut despre ce. As fi putut scrie despre chestii precum nebunia din Crimeea dar ar fi fost plictisitoe. Am vrut la un moment dat sa scriu despre filmele nominalizate la Best Picture la Oscar dar nu am reusit sa vad Philomena la timp si a cazut planul.

In ultimele zile am vazut/citit niste chestii care m-au facut sa ma gandesc la modul in care oamenii tind sa sufere de tunnel vision cand vad/experimenteaza chestii cu un impact emotional puternic. Pe romaneste, omul nu se gandeste la context.

Ca un prim exemplu avem acest video:

E un video in care un politist aresteaza un tip si ulterior ii impusca cainele. V-as ruga, for the argument's sake, sa va uitati la el pentru ca reactia dumneavoastra este importanta.
Din pur spirit antropologic, imi place sa ma uit la commenturile unui astfel de clip sa vad daca reactiile oamenilor sunt cele la care ma astept. Si da, intr-adevar, atat in share-ul de pe facebook cat si pe clipurile de pe youtube, toata lumea il injura pe politist si il ameninta cu moartea si propun sa fie spanzurat de testicule pentru ca toti gaborii sunt de rahat si cainii sunt misto.
Trecand peste axioma "specia ta > alte specii" cu care lumea nu prea e de acord, am decis sa ma uit putin pe interneti si sa vad povestea.
In zona se petrecea un jaf armat, de unde si multele masini de politie. Domnul de culoare cu cainele si-a parcat tacticos masina langa scena, a dat drumul la muzica lui de om negru ca un manelist veritabil si a inceput sa strige la politisti si sa ii filmeze. Dupa cateva minute bune, omul si-a bagat rottweilerul in masina ale carei geamuri erau lasate si a fost arestat de politisti. Cainele a iesit din masina si a sarit la unul dintre politisti, moment in care acesta il impusca.
Acum hai sa facem o comparatie intre filmulet fara context si cu context. Pe de-o parte, un gabor bulangiu si rasist care impusca un caine ca un bulangiu care este. Pe de alta parte, un gabor stresat, in mijlocul unei operatiuni in care sunt puse in pericol niste vieti , deranjat de un cocalar si atacat de cainele lui de lupta.
Parca suna putin diferit.

Cam acelasi fenomen are loc atunci cand se aduce vorba de aspecte pozitive ale comunismului. Un cunoscut muzician de pe la noi a postat pe fb un articol care explica cum Ceausescu a platit toate datoriile externe ale Romaniei (lucru de altfel adevarat) si cum el a fost asasinat pentru interesele bancilor mondiale si KGB-ul si conspiratii si ce bine era atunci si ce victima a fost Ceausescu. Deasemenea, de multe ori, daca vorbesti cu oameni care au trait pe vremea aia, in special oamenii mai batrani, o sa-ti povesteasca cum statul iti dadea o casa si o slujba si daca aveai rabdare, primeai la un moment dat si o Dacie.
Lucruri complet adevarate DAR aceiasi oameni uita anumite chestii. Ceausescu a platit intr-adevar datoriile, dar nu din banii lui personali ci din economiile rezultate din infometarea populatiei. Lumea tinde sa omita faptul ca trebuia sa stai la ora 4 dimineata la coada ca sa mananci si sa pui iarna 3 pături pe tine din cauza lipsei de caldura ca Ceausescu sa plateasca datoria. Slujba pe care o primeai de la stat era departe de a fi ceva prea glamorous si in afara de Dacia de cacat pe care o primeai, prea multe variante nu prea mai aveai in materie de automobile. De asemenea, lumea uita ca pe vremea aia vecinii se spionau intre ei, nu aveai voie sa te imbraci cum vrei tu, sa vorbesti cum vrei tu, sa ai orice fel de contact cultural cu strainatatea (sau sa iesi din tara for that matter), nu aveai voie sa folosesti contraceptive sau sa faci avort (pentru detalii vedeti filmuletul despre asta care a luat Palm d'Or acum cativa ani) pentru ca daca faceai oricare dintre lucrurile astea era foarte posibil ca niste politisti sa te ia si sa te bage intr-un beci si sa-ti dea cu bastonul in coaie. Daca ziceai de naspa de Ceausescu sau de regim nici nu trebuie sa mentionez, vedeti Marin Preda.
Poate importanta scazuta pe care romanul o acorda respectarii drepturilor lui funamentale e datorata si faptului ca la noi (si de altfel nicaieri) nu prea exista o cultura a standardelor, despre asta alta data.

In fine, mai sunt multe exemple. Nu vreau sa inchei cu un sfat sau ceva de genul pentru ca asta nu e predica de pe munte, va prindeti voi oricum.